Vindecarea doare? - despre retraumatizare în psihoterapie

Psihoterapia oferă un spațiu de siguranță, în care rănile emoționale pot fi privite și lucrate. Uneori, în procesul de lucru cu traumele, pot apărea momente dureroase, se pot reactiva trăirile experimentate în momentul evenimentului traumatic. În loc ca experiența să fie conținută, procesată și integrată, persoana se poate simți din nou copleșită și neputincioasă.

Când poate apărea retraumatizarea în psihoterapie?

Retraumatizarea poate apărea când este accesat prematur conținutul traumatic, prin confruntări directe, înainte ca persoana să aibă suficientă stabilitate emoțională și să se fi creat alianța terapeutică, fără a se fi construit înainte o bază solidă de încredere și siguranță.

Este firesc ca terapia să aducă la suprafață dureri vechi. Diferența o face modul în care aceste dureri sunt conținute și pocesate. Experiențele traumatice sunt procesate atunci când te simți susținut, validat și în siguranță, chiar și în momentele în care simți durerea.

Ce poți face ca psihoterapeut pentru a preveni retraumatizarea:

• Construiește o bază solidă de siguranță: înainte de a explora conținuturi traumatice, asigură-te că există o relație terapeutică sigură și stabilă, strategii de reglare emoțională deja exersate cu clientul, iar acesta să aibă capacitatea de a pune limite și a spune „Stop!” în orice moment.

• Cultivă un ritm lent, adaptat la client, care îi respectă rezistențele. Evită expunerea directă, precoce, la amintiri dificile, explorează fără presiunea de „a spune tot” sau a intra în detalii explicite prea devreme. Oferă opțiuni: „Vrei să vorbim despre asta acum sau mai târziu?”

• Cere feed-back: „Cum este pentru tine să vorbim despre asta acum?”, „Cum a fost pentru tine această parte din ședință?”

• Validează emoțiile clientului (furia, neîncrederea, retragerea) și orice formă de protecție (evitarea, tăcerea, rezistența).

• Încurajează clientul să expime limite: „Poți oricând să spui Stop”.

• Dă atenție semnalelor nonverbale ale clientului și observă semnele că este copleșit (respirație superficială, corp încordat, ușoară disociere, privire pierdută, blocaje în vorbire, confuzie) și încetinește ritmul.

• Exersează „pendularea”: alternează conținutul “greu” cu momente de accesare a resurselor clientului, a stării de siguranță și a centrării în prezent.

• Învață clientul să recunoască și să gestioneze semnalele de activare înafara ședințelor de terapie: prin exersarea practicilor de ancorare (prin respirație, simțuri) și prin crearea unui plan de siguranță pentru momentele de copleșire emoțională.

• Lucrul personal: beneficiază de supervizare sau intervizare constantă, reflectează în cadrul ședințelor de dezvoltare personală asupra relației terapeutice cu clienții tăi, identifică dorința de a „grăbi vindecarea” sau de „a scoate la suprafață”. Lucrează propriile traume, aspectele care le activează și felul în care stabilești granițe.

Așadar lucrul cu trauma presupune blândețe, a construi o relație terapeutică care oferă încredere și siguranță, a da atenție în primul rând stabilizării psiho-emoționale a clientului și a lucra în ritmul acestuia.

Cu drag,

Livia Băețică

Psihoterapeut specialist de familie și cuplu

Gamma Clinic Psychology by Gamma Institute

Vrei să înveți cum să previi retraumatizarea și să susții siguranța emoțională în cabinet? Participă la workshopul „Echilibrul psiho-emoțional pentru terapeuți” din cadrul Conferinței WPS 2025.

Nu te-ai înscris încă?

Înscrie-te acum la WPS 2025

Contactează-ne la adresa de mail contact@gammainstitute.ro sau la numărul de telefon +40741 093 131 pentru mai multe detalii.