De la Copilărie la Preadolescență: O nouă etapă de Creștere

de Magda Teohari

Psiholog clinician specialist, analist comportamental

 Psihoterapeut în supervizare

A fi părinte este una dintre cele mai frumoase, dar și cele mai provocatoare experiențe din viață. Nimeni nu se naște cu toate cunoștințele și abilitățile necesare pentru acest rol, le învățăm pas cu pas, din ceea ce am trăit alături de propriii părinți, din experiențele celor din jur sau din informațiile pe care le descoperim. Totuși, uneori toate acestea nu sunt de ajuns. Fiecare copil este unic, iar părinții se pot confrunta cu situații la care nu știu cum să reacționeze. Este firesc să apară întrebări, îndoieli sau momente de nesiguranță. Pe măsură ce copilul crește, provocările se schimbă. Perioada copilăriei este plină de descoperiri, joacă și curiozitate, dar și de nevoi mari de siguranță și afecțiune.

Când copilul ajunge la vârsta preadolescenței, apar primele semne ale dorinței de independență, schimbările emoționale și căutarea propriei identități.                                                                                                             

În aceste momente, părinții au un rol esențial: să rămână aproape, să asculte cu răbdare, să ofere încredere și sprijin, chiar dacă uneori pare că sunt respinși. O relație bazată pe înțelegere și comunicare deschisă îl ajută pe copil să treacă cu încredere prin această etapă de transformare.

Sunt  mamă  atât de adolescent de 16 ani cât şi de fată de 11 ani, și din acest rol, consider că este o vârstă aparent simplă, dar în realitate, uneori când o privesc, încă o văd ca pe fetița care îmi cerea să o țin de mână pe stradă şi uneori încă îmi vine să o țin, însă îi simt respingerea şi observ răspunsul, că vrea singură, ea a crescut. Alteori, o aud vorbind cu o claritate și o siguranță care mă uimește. Într-o clipă e copil, în următoarea o tânără cu opinii personale şi îmi dau seama c  aici nu este despre mine, ci despre ea, despre independența ei. Preadolescența aduce întrebări noi, emoții puternice și dorința copiilor de a-și găsi propria voce. Nu este o etapă ușoară, dar poate fi una plină de conexiune și învățare, dacă știm cum să fim acolo, prezenți și echilibrați.

Preadolescența este o perioadă a transformărilor: fizice, emoționale și cognitive. 

Atât fetele cât și băieții la această vârstă încep să-și definească identitatea, să caute sensuri, să experimenteze emoții intense. Se pot simți neînțeleși, vulnerabili, dar în același timp dornici de autonomie.

Ca mamă, simt că și eu cresc odată cu ea. Învăț să nu reacționez la fiecare furtună, să nu iau personal momentele ei de tăcere sau de revoltă. În loc să impun, încerc să construiesc dialog. În loc să ofer soluții, încerc să ascult și să întreb. Nu e mereu ușor, nici pentru mine chiar daca sunt specialist. Pentru că din acest rol este mai ușor sa vezi lucrurile, însă personal este mai greu. Pentru că fiecare pas pe care îl fac spre ea, chiar și atunci când pare că mă respinge, o ajută să știe că sunt acolo prezentă, constantă, iubitoare. Şi eu mi- am pus întrebările: De ce pare că nu mă mai ascultă?, cum pot să o ajut fără să par că o sufoc?, cum fac față schimbărilor de dispoziție?

Răspunsul, cred eu, este universal, chiar dacă nu se aplică în același fel, toți copiii doresc conectarea, si toți părinții doresc sa se conecteze cu copiii lor.

Chiar și atunci când par să se îndepărteze, copiii in aceasta etapă au nevoie de noi, atât  ca autoritate, însă și  ca sprijin emoțional sigur. Au nevoie să știe că pot vorbi fără teamă de judecată, că pot greși fără să piardă iubirea noastră.

Ce este important să le oferim?

• Răbdare, pentru că emoțiile lor sunt.

• Spațiu, pentru a-și exersa autonomia.

• Încredere, pentru a-și construi stima de sine.

• Claritate, pentru a înțelege limitele și valorile familiei.

  
  

Noi, părinții, tot în creștere suntem pe măsură ce copiii cresc, și noi ne transformăm alături de ei. În timp ce ei învață cine sunt, noi învățăm cum să fim părinți pentru o nouă versiune a lor una care are nevoie de iubirea noastră matură, nu de protecția de altădată.                           

A fi părinte al unui preadolescent înseamnă să îți redescoperi propriul echilibru între apropiere și libertate, între grijă și încredere. Și, mai presus de toate, să iubești necondiționat, chiar și în mijlocul schimbării. 

În acest workshop, despre această etapă, cred că cel mai valoros mesaj este că noi, părinții, suntem și noi în creștere.  

Ne transformăm alături de copiii noștri. În timp ce ei învață cine sunt, noi învățăm cum să fim părinți pentru o nouă versiune a lor,  una care are nevoie de iubirea noastră matură, nu de protecția de altădată.

Cu drag, Magdalena Teohari

Psiholog clinician specialist, analist comportamental

Psihoterapeut în supervizare

Gamma Institute

Workshop-ul va avea loc pe 14 noiembrie 2025, la ora 18.00, online, pe platforma Zoom și se adresează părinților care au copii între 9-12 ani (preadolescenți). Participarea este GRATUITĂ, iar durata este de 2 ore. Locurile sunt limitate. Rezervă-ți locul acum!

Cum te înscrii?

Înscrie-te aici

Workshop-ul face parte din seria de workshop-uri ”Love Life 2.0”, derulată de Institutul de Psihologie Gamma din Iași și finanțată prin programul Erasmus+.

Mai multe detalii despre Clinic de Psihologie GAMMA: https://www.gammaclinic-psychology.ro/

Contactează-ne la adresa de mail contact@gammainstitute.ro sau la numărul de telefon +40741093131 pentru alte detalii sau întrebări.