Tu cum faci fata fricii?
Frica este o emoție primară, puternică, una dintre cele mai vechi emoții, esențială în supraviețuirea umanității, care apare ca un mecanism defensiv și care ne ajută să ne protejăm în fața unor pericole. Este o emoție moștenită la nivel genetic de la strămoșii noștri, care au reușit să supraviețuiască învățând să le fie frică și să se pună la adăpost în fața primejdiilor pe care nu ar fi putut să le depășească altfel; așadar frica este răspunsul firesc al ființei umane la un pericol fizic sau emoțional, iar astăzi fricile sunt pe măsura vremurilor pe care le trăim...
Atunci când pericolul se află lângă noi, toată atenția se focalizează pe pericol, orice altă activitate este întreruptă sau se realizează ca un program ce rulează în plan secund, creierul intră într-o stare de hipervigilență și ne pregătește pentru reacția de fugă, luptă sau ,,îngheață″, iar comportamentul devine prudent și încercăm să evităm zona periculoasă. Aceste reacții au loc în mintea și în corpul nostru cu scopul de a minimiza șansele de succes în fața pericolului, iar frica este benefică, dar asta nu înseamnă că ea nu ne costă.
Este normal și sănătos să ne fie frică în situații periculoase, frica sau îngrijorările sunt reacții normale în situații amenințătoare reale sau percepute de noi ca fiind primejdioase, însă dacă sentimentul persistă, frica se poate transforma în anxietate, atacuri de panică, depresie, insomnii și poate afecta serios calitatea vieții.
Frica nu este o emoție care trebuie învinsă sau eliminată ci este nevoie să îi acordăm atenție mesajului pe care încearcă sa ni-l transmită. De unde vine frica? Este reală sau imaginară? Este din trecut sau din prezent?
Primul pas spre a-ți gestiona frica este conștientizarea, apoi acceptarea ei.
Fiecare persoană simte frica într-un mod unic, dar există câteva manifestări comune pe plan fizic, dar și emoțional: dureri în piept, creșterea ritmului cardiac, dureri de stomac, de cap, respirație accelerată, transpirație, frisoane, gură uscată, senzație de greață, senzație de leșin uneori, sentiment de oboseală și copleșire, tristețe, senzația de a pierde controlul, sentimentul de pericol iminent.
Principalele cauze ale fricii în context actual sunt: pericolele imediate din mediul înconjurător, teama de necunoscut și de incertitudine, evenimentele viitoare cu valoare emoțională importantă pentu noi, pierderea contolului, îngrijorările pentru cei dragi, durerea emoțională.
Ce putem face pentru a ne proteja?
Păstrează controlul în viața ta- păstrează ritmul tău obișnuit, continuă activitățile profesionale, planifică activități și momente de recreere, angajează-te în activități plăcute, fă mișcare și bucură-te de natură, limitează informarea și expunerea la mass-media, doar pe tine te poți controla.
Gestionează gândurile și emoțiile- idenifică și exprimă emoțiile atunci când ești singur sau cu cei dragi cu care poți face asta în siguranță, amintește-ți că este normal să simți tensiune, identifică și gestionează gândurile pozitive și limiteză-le pe cele negative, adoptă rutine bune zilnice, săptămânale și construiește planuri de viitor, împărtășește emoțiile, trăirile, gândurile, discută subiectele tensionate limitat, dar nu mai puțin de cât este nevoie pentru a-ți aduce liniște.
Cum comunicăm cu copii despre situația conflictuală de la granița țării noastre?
Copiii vor învăța cum să facă față diferitelor evenimente, urmărindu-ne pe noi adulții cum ne gestionăm propriile emoții, stresul, anxietatea. Este important să fim conștienți de modul în care comunicăm cu ceilalți și este în regulă să-i descriem copilului emoțiile pe care le simțim, dar totodată să fim atenți să nu îl împovărăm prea mult, concentrându-ne mai mult pe a ne gestiona propriile emoții într-o manieră sănătoasă. Nu putem proteja permanent copiii de a asista la evenimentele violente și tragice din lume dar îi putem liniști comunicând într-un mod sănătos. Putem limita expunerea lor la scenele tulburătoare care ne sunt prezentate la știri și pe rețelele de socializare, dar cel mai probabil vor auzi, vedea la colegi sau prieteni așa că este important să le permitem să pună întrebări despre ceea ce văd, să îi întrebăm despre cum se simt și ce cred, oferindu-le întotdeauna oportunități de a comunica deschis și sincer. Evitând întrebările am putea crește starea de neliniște și îngrijorare, putem răspunde la întrebări folosind un nivel pe care copilul îl poate înțelege. Este foarte posibil să nu avem răspuns la toate întrebările, dar îi putem asigura că odată ce vom avea unul, vom vorbi despre asta împreună. Evitați stereotipurile și etichetele și nu vă concentrați pe vină, poate crește frica sau confuzia. Încurajați întotdeauna exprimarea emoțiilor și ajutați-i să înțeleagă că nu există emoții rele și că unele reacții sunt firești. De recomandat este să fim mai atenți la schimbăriile de comportament al copiilor mici deoarece aceștia nu își pot verbaliza emoțiile în totalitate. Vorbiți-le despre oamenii buni care îi ajută pe care au nevoie, care muncesc și oferă ajutorul cu dragoste pentru semenii lor cum ar fi- medici, ONG-uri, militari, polițiști, voluntari, cetățeni obișnuiți etc.
Florina Margareta Meca
Psiholog clinician și Psihoterapeut sistemic în formare
Voluntar Gamma Institute
Bibliografie:
The dance of fear:Rising About Anxiety, Fear and Shame, Harriet Lerner, Ph. D, 2004
