„Căci nu se află lucru, fie bun, fie rău, pe care gândul să nu-l facă să fie așa.” - William Shakespeare
Dacă este să fim siguri de ceva în această lume, atunci schimbarea este constanta din această ecuație. Lumea, oamenii, planeta sunt într-o continuă schimbare, și totuși am ajuns să ne temem de orice prevestește modificarea unei situații, a unui statut etc. Suntem reticenți în a accepta schimbarea și este firesc să fie așa din cauza naturii minții noastre. Acest construct mental are menirea să ne țină în viață, deci dacă acum ne este bine și la adăpost, de ce am risca totul pentru a schimba direcția?
Suntem programați genetic să stăm în zona de confort, de siguranță. Teoria evoluției și multitudinea de studii din domeniul neuroștiinței ne demonstrează că suntem dependenți de emoții familiare, de situații predictibile, de cunoscut. (Recomand în acest sens cartea lui Joe Dispenza – Antrenează-ți creierul! Strategii și tehnici de transformare mentală). Viața are însă alte planuri și fie că vrem sau nu apar oameni, evenimente, situații care ne aruncă de pe cursul planificat.
Se schimbă brusc destinația și ne trezim că toate planurile noastre, minuțios alese, sunt deviate și traseul trebuie reconfigurat. Acesta este scenariul cel mai des întâlnit atunci când vine vorba de schimbare. Majoritatea este aproape forțată de împrejurări să inițieze un nou obicei. Dar oare doar așa se poate? Eu cred că mai există și alte variante, nu neapărat mai simple, dar cel puțin mai blânde, care să ne conducă spre schimbarea unui anumit aspect din viața noastră.
Cum schimb un obicei atât de profund înrădăcinat?
Pornești de la o decizie. Notează ce anume vrei să dobândești, ce ai vrea să fie diferit. Nimic nu se schimbă în mintea ta fără o decizie. Trebuie să începi cu asta. Aici te vei întâlni cu programările mentale care îți vor servi discursul insuficienței, a lipsei de valori sau a oricărei alte convingeri disfuncționale. Convingerile născute în copilărie, care au o profundă emoție atașată, ne influențează în continuare, în modul cel mai subtil. Urmărește-ți discursul interior, observă sabotorii și ține un jurnal terapeutic, acest lucru te va ajuta în menținerea unui echilibru emoțional.
Setezi un obiectiv accesibil. Mintea ta acum este reticentă la schimbare, așa că îți alegi un scop pe care îl poți vedea realizabil.
Caută informații care îți susțin obiectivul. În această etapă apelezi la cercetare, lucrezi cu sabotorii identificați la pasul 1 și cauți suport în exterior, fie că apelezi la un specialist, fie că faci research pe cont propriu, asigură-te că ai mijloacele necesare pentru implementarea deciziei.
Alegi un comportament care îți reflectă noua decizie. În această etapă decizia devine observabilă și din exterior. Acum creezi o coerență între ceea ce gândești și felul în care te comporți. De exemplu dacă în trecut nu puteai refuza pe cineva, acum spui: ”Revin cu un răspuns final, nu am toate datele acum.”
Practică recunoștința. Antrenează-ți mintea să învețe focusarea și pe ceva bun, frumos, armonios. Prin antrenamentul de a fi recunoscător pentru ceva ce ai, ceva ce faci, ceva ce ești, dai naștere automat unei noi rețele de neuroni care va crește din ce în ce mai mult, transformându-se într-un obicei. În acest fel mintea ta va deveni mai flexibilă.
Este important să începi chiar din clipa asta (nu de luni sau de pe data de 1) să faci ALTFEL față de cum ai făcut până acum. Pentru că așa începe schimbarea, printr-o exprimare a voinței tale.
În final, exersează cum este să fii acea persoană care crede și simte noua decizie, așează-te în situații care să te provoace să îți folosești resursele găsite. În felul acesta te vei simți împuternicit/ă să faci față evenimentelor neprevăzute care apar, inevitabil în viață.
Și dacă te simți blocat/ă, întreabă-te: ”Ce pot să fac acum diferit?”
Cu prețuire,
Psihoterapeut Lavinia Stogrea
Comments