Ziua Voluntarului GAMMA: Sensul lipsei de sens în criză
Sunt multe abordări care identifică, descriu și clasifică nevoile umane profunde. Cred că la baza oricărei piramide de acest fel stau nevoia de siguranță și cea de sens. Pentru orice ființă, dacă în această călătorie pe pământ se simte în siguranță și are sentimentul că prezența sa are un sens, experiențele vieții capătă noi valențe, vii și pline de savoare.
Criza (am ales atent cuvântul) prin care trece civilizația noastră, a atins și a afectat profund exact aceste două nevoi fundamentale, siguranța și sensul. Dacă în prima fază, conștiința socială a vibrat predominat pe frecvența fricii sau a anxietății, treptat îndoiala și confuzia au generat tot mai multe întrebări care, în final, au dus la o vizibilă lipsă de sens, cu toată furia asociată.
Trăiesc această criză din două perspective, care mi s-au developat mai clar ca niciodată. Una a personalității, în gândirea ei liniară, care și-a luat porția de chimicale din interacțiunea cu multele sisteme din care face parte și cea a Observatorului. Un soi de hop on/hop off, de genul eu cobor la prima din autobuzul emoțional, că vreau să privesc și să iau o gură de aer din Sine.
La nevoia de siguranță am răspuns destul de eficient, chiar atunci când am avut simptome fizice îngrijorătoare. Întrebarea de aur: „Sunt în pericol Aici și Acum?” a funcționat, iar valurile de frică au trecut (nu neobservate, ci dimpotrivă!).
Cu nevoia de sens, mi se pare un pic mai complicat. Remarc, mai ales în ultimele zile, un maxim al polarizării. Orice subiect, de la sateliții/racheta lui Musk la dimensiunea găurilor din masca de protecție, suscită interes și duce la o împărțire promptă în tabere pro și contra, situate la extreme. Nu mai spun de covid, care e mama și tata polemicii la un loc. Cu cât e polaritatea mai pregnantă, cu atât taberele mai radicale și dialogul mai precar. Mâine poate se schimbă subiectul, dar diviziunea rămâne, emoția este mai vie și pare că dă sens să am o opinie contrară cuiva. Tumultul american din aceste zile este un bun exemplu.
Oamenii au trăit o viață alegând între bine și rău, trăind într-o polaritate învățată din generație în generație. Iar acum, deodată, valul de pe ochi și suflet s-a ridicat și a ieșit la suprafață jocul polarității. Deodată, jocul a fost văzut și contestat, iar un om care a gândit o viață întreagă în termeni extremi de bine și rău, de plus și minus, acum își pune întrebarea dacă aceasta este calea spre adevăr și sens.
Și apare întrebarea, oare ce este dincolo de gândirea în alb și negru, de pro sau contra, dincolo de ce ni se spune să gândim, să simțim și să trăim? Cred că de aici începe trăirea adevărului personal, de la momentul în care încep să contest ceea ce mi se servește ca adevăr absolut și să văd nuanțele dinafara triunghiurilor luptei de putere.
Poate că este ceva ce nu am văzut până acum și nu pot să mă uit la posibilități având în minte doar două extreme. Acest adevăr nu poate veni din LUPTA pentru adevăr, ci din pauza dintre două gânduri despre adevăr. Această pauză dintre gânduri mai deschide ceva: visul viitorului! Ce îmi doresc, și nu ceea ce nu mai vreau!
Vreau să trăiesc (și te invit și pe tine) această pauză și visul ce se naște din ea! E frecvența pură, electrică, a unui viitor necontaminat de ruminația fricii. E la un gând distanță, poate unul încă negândit. Ne vedem acolo!
Închei aceste rânduri cu starea de explorator, membru al echipei Columb, în drum spre un alt loc și alt timp. Prețuiesc contribuția Laviniei la aceste rânduri și a întregii echipe în această călătorie!
Cu drag,
Adrian Stogrea
Psihoterapeut de Familie și Cuplu
Voluntar Gamma Health Project
Completează formularul aici sau sună-ne la 0741 093 131 pentru a intra în legătură cu unul dintre voluntarii GAMMA Health Project!
