Ce putere am eu?
In acest weekend am explorat intr-un curs de dezvoltare personala dimensiunile puterii impreuna cu un grup remarcabil de oameni care se antreneaza ca niste veritabili luptatori pentru a deveni psihoterapeuti de familie si cuplu. Trecand prin triunghiul puterii victimei, calaului si salvatorului, am constientizat seductia fiecarui tip de putere, pana am ajuns la miezul puterii – puterea interioara. Asa am decis ca aceasta saptamana sa o dedicam gasirii si consolidarii Puterii Interioare. Vom folosi cateva reflexii din cartea lui Osho “Creativitatea” ca punct de plecare in calatoria catre Observator, Marele Martor al vietii tale, cel care te pune in contact cu aceasta putere.
Astazi incepem cu povestea unui luptator. Deschideti inima si asculta:
“Eul este foarte inselator. El aude ce vrea sa auda. Interpreteaza cum vrea el sa interpreteze, nu vede niciodata realitatea. Nu lasa realitatea sa ti se dezvaluie. Eul e ca o perdea care modifica tot ce trece prin ea, filtreaza.
Oamenii continua sa traiasca intr-o lume mentala care e propria lor creatie. Eul este centrul acestei lumi, a acestei lumi false – numeste-o “iluzie”, maya – si in jurul lui creeaza o lume care nu e a altcuiva. Ei traiesc numai in acea lume.
Cand abandonezi eul, abandonezi o intreaga lume pe care ai creat-o in jurul lui. Atunci, pentru prima data, esti in stare sa vezi lucrurile asa cum sunt, nu cum ai vrea sa fie. Iar cand esti in stare sa cunosti realitatile vietii, esti capabil sa cunosti adevarul.
Am sa spun acum o poveste zen.
Un luptator pe nume O-Nami, “Marile valuri”, era extrem de puternic si foarte iscusit in luptele corp la corp. In particular isi invingea chiar profesorul, dar in public era invins pana si de tinerii lui elevi. Cum nu stia ce sa faca, s-a dus la un maestru zen de la un templu de la malul marii si i-a cerut sfatul.
“Te cheama Marile Valuri, asa ca la noapte ramai in acest templu si asculta valurile marii”, a spus maestrul. “Imagineaza-ti ca esti acele valuri, uita ca esti luptator si fii acele valuri uriase care matura totul in cale”.
O-Nami a ramas in templu. A incercat sa se gandeasca numai la valuri, dar ii veneau in minte multe lucruri. Apoi, treptat, a ajuns sa se gandeasca numai la valuri. Pe masura ce noaptea trecea, ele se rostogoleau tot mai inalte. Maturara in calea lor vazele cu flori din fata lui Buddha, si chiar si statuia de bronz a lui Buddha. In zori, templul era devastat de apa, iar O-Nami sedea acolo cu un suras pe fata.
In acea zi s-a dus la concursul de lupte si le-a castigat pe toate, si de atunci numeni din Japonia nu l-a mai invins.
Aceasta este o poveste despre constiinta de sine, a eului si cum se poate evada din ea. Vom incerca sa intram in ea pas cu pas.” (Osho, 1999, pg. 43)
Maine, continuam cu pasul urmator.
Cu drag, psihoterapeut principal Diana Ciubotaru
Gamma Clinic Psychology by Gamma Institute
