
De ce repetam in viata aceleasi experiente desi sunt dureroase si ne fac rau?
Deoarece suntem prizonierii emotiei principale traite si nu am inteles cercul vicios creat de noi de-a lungul timpului. Pe scurt, emotia intensa ne impiedica sa rationam clar si sa vedem tabloul mai mare.
Mecanismul este acesta: cand treci printr-o experienta intensa (indiferent de valenta ei: pozitiva sau negativa), primul lucru cu care iei contact este chiar acest ocean de emotii, trairi, senzatii. Mintea fiind inundata de acest ocean. nu prea poti reflecta imediat asupra experientei traite, doar esti blocat in ea (de exemplu: te-ai certat cu partenerul, va aruncati vorbe grele, unul dintre voi pleaca din casa, eventual lipseste toata noaptea. Dimineata va priviti obositi si nu mai continuati nimic. Mintea e plina de durerea noptii. Nici nu stiti cum sa va impacati)
Dupa cateva zile, mintea se deconecteaza de emotii si incepi sa te intrebi: „Oare ce am vrut, de fapt, cand am inceput discutia?” Acest „de fapt” te mentine in pozitia OBSERVATORULUI, un loc neutru emotional, care te ajuta sa intelegi „dansul celor doi” in conflict, sau jocul tip „ping-pong” al replicilor. Intelegi ca te-ai certat si. pe marginea tuturor conflictelor de luna trecuta pe care nu le-ati incheiat cu o concluzie concreta, si mai intelegi ca ai fi putut sa te opresti oricand daca nu te-ai fi gandit ca celalalt trebuie sa faca primul asta. Nu ai vrut sa fii tu primul care se opreste si, ca atare, ai participat la „dans” pana la final. Acum, din afara, pare vizibila responsabilitatea ta si INTELEGI ca nu puteai avea o alta experienta cata vreme ai decis sa actionezi in felul in care ai facut-o atunci. Ei bine, acest moment de INTELEG este primul pas in Resetare.
Daca nu ajungem la aceasta intelegere, ne vom angaja mereu in aceste comportamente care nu ne servesc, nici nu ne ajuta sa evoluam, si vom experimenta in mod repetat, aceeasi dezamagire, durere, suferinta. In plus, mintea noastra consolideaza un shortcut, sau o scurtatura pentru acea topica si, in timp, va fi nevoie doar de o mica scanteie pentru a face sa escaladeze intreg conflictul, inclusiv cel din trecut.
Ca o scurta sinteza – blocajul constant in situatii neplacute de viata se datoreaza in primul rand mintii care se autosaboteaza prin programul fricii de esec (de ce ti-e frica nu scapi) sau de succes (daca am succes va trebui sa ma schimb).
In al doilea rand, datorita sistemului in care traiesti, care mentine nonschimbarea ta prin mai multi actori care participa la jocul tau: mereu va fi cineva care se va bucura de esecul tau, sau te va salva de la el, cineva care ofera solutii si altii care sa se planga de tine……si lista continua.
Si in al treilea rand, datorita faptului ca nu esti obisnuit sa te pui in pozitia de Observator sau martor al vietii tale, nu poti incheia bucla spunand: Da, acum inteleg, ceea ce am judecat atunci intr-un fel, acum imi apare intr-o noua perspectiva. Acum imi inteleg alegerea de atunci, si fac altfel. ACUM, prin ce am invatat, stiu ca pot face alte alegeri.
Cum te ajuta OBSERVATORUL neutru in aceasta ecuatie? Prin faptul ca faci o pauza din tot caruselul vietii, te asezi alaturi observand cu atentie si fara sa judeci, intreaga scena, dintr-o perspectiva mai larga, ca si cum ti-ai vedea orasul in harta intregii tari. Prin faptul ca, observand suficient de mult timp impreuna cu un psiholog specializat in tehnica observatorului, castigi o stare de claritate mentala prin care intelegi si perspectiva celuilalt fara sa te mai simti amenintat de ea. Si, nu in ultimul rand, prin pacea cu care accepti solutiile care iti vin dintr-o data in minte, de parca au fost dintotdeauna acolo. Acesta este primul pas in cucerirea unei minti inundate de emotii.
Autor, Diana Ciubotaru, Psihologul din Iasi