Perioada asta m-a învățat 2 lucruri importante: 1- singurul lucru sigur din viață este schimbarea; 2 - am nevoie să fiu printre oameni.
După o perioadă destul de lungă de confort, planurile mele pe termen mediu și lung sunau din ce în ce mai îndrăzneț, bazându-mă pe faptul că viața mea devine din ce în ce mai bună. În continuare cred în acest principiu, dar limitele lui sunt foarte diferite de cele imaginate de Stela de acum 2 luni. Am simțit o pierdere foarte mare prin renunțarea la toate acele planuri, dar am realizat că înainte de a le pierde, nu m-am bucurat atât de mult de existența lor. Această revelație m-a făcut să mă gândesc mai bine la nevoile mele reale, iar contextul actual a funcționat ca un catalizator pentru luarea deciziilor de a mă dedica mai mult acelor nevoi.
Apoi a urmat o perioadă de incubare a noilor idei și de structurare a unor planuri care să mă mențină pe noua direcție. Am dedicat mai mult timp desenului, mi-am îmbunătățit tehnica, mi-am lărgit spectrul de repere, dar - cel mai important - am continuat să învăț ceva care mă face să mă simt bine.
Această perioadă m-a învățat că eu îmi voi găsi mereu resursele pentru a mă adapta la context, iar deciziile mele ar trebui să se bazeze mai mult pe aceste resurse, decât pe ceva din exteriorul meu.
Sunt convinsă că mereu se va schimba contextul în care trăiesc și că oricât de multe plase de siguranță mi-aș construi, vor exista pierderi în toate aspectele vieții. Iar dispariția unor desene de pe pagină lasă loc liber pentru altele, fără ca imaginea de ansamblu să aibă de suferit.
Simt că am mult mai multe opțiuni decât credeam în trecut și că nu pot trăi viața după un sistem binar.
În ceea ce o privește pe introvertita din mine, am descoperit că era mai mult o exagerare a percepției decât o realitate. Deși nu îmi plac dezbaterile, mi-a fost dor să am discuții interesante cu alți oameni. Mai mult decât atât, conexiunea cu ceilalți îmi este indispensabilă. Simt că s-a activat/intensificat un tip de grijă față de oamenii din jurul meu și mă observ cum îmi doresc ca acești oameni să se simtă bine, să fie în echilibru.
Timp de mulți ani mi-a plăcut să văd străzile goale - atunci când se întâmpla asta - dar acum simt cum mă bucură faptul că orașul are o viață proprie, iar mișcarea oamenilor o transmite.
Sentimentul de a avea un scop comun cu atât de mulți oameni diferiți m-a ajutat să simt că efortul meu este necesar.
Am căpătat o viziune mult mai profundă a studiului longitudinal despre fericire realizat de cercetătorii de la Harvard University, care arăta că cel mai important factor care determină calitatea vieții este arhitectura relațiilor pe care le avem cu persoanele apropiate și comunitatea din care facem parte. Aș încheia această expunere chiar printr-un îndemn la a urmări prezentarea studiului: https://www.ted.com/talks/robert_waldinger_what_makes_a_good_life_lessons_from_the_longest_study_on_happiness
Cu drag,
Stela Cotruță
Psihoterapeut de familie și cuplu în formare
Voluntar Gamma Health Project
Completează formularul aici sau sună-ne la 0741 093 131 pentru a intra în legătură cu unul dintre voluntarii GAMMA Health Project!