Internetul abundă de poveşti de viaţă, spuse uneori cu atâta măiestrie încât sigur se găseşte o amintire din trecut care să se trezească şi care te determină să intri într-un carusel de gânduri negative şi drame de neoprit. Ai vrea să te opreşti, dar cum? Unii aleg să intre în cabinetul unui psiholog şi să îşi verse năduful, iar pe parcurs încep întrebările, săpăturile şi accesarea intrinsecă a unor zone izolate, ermetizate, chiar întunecate. Ca terapeut aud o varietate de motive pentru care oamenii vin la şedinţe de psihoterapie. Imediat după începerea procesului, stările încep să fie total diferite de ceea ce ai trăit până acum. Poţi simţi o explozie de iubire, ca în clipa următoare să simţi că ai sărit din avion fără paraşută. Iar asta poate fi destul de înfricoşător. Totuşi ceva te face să mergi mai departe oricât ar fi de greu. Ce te-ar determina să continui? Unde se termina un travaliu şi unde începe trăirea adevărată? Cum identifici dacă s-a terminat?
Toate aceste întrebări au legătură cu cât de mult îţi dai voie să te deschizi în faţa vieţii, a procesului, poate a întregului univers. Încrederea că ceea ce eşti, fără măşti, eşti capabil să accepţi. În spatele porţilor închise se află o inimă iubitoare, fără condiţii, fără aşteptări, fără scenarii. Cred ca ea este motivul adevărat pentru a ieşi din zona de confort şi de a continua să te regăseşti într-o multitudine de variante.
Sinceritatea faţă de propria persoană înseamnă să îţi arăţi fricile, pentru că în definitiv tot ţie ţi le recunoşti şi de aici încolo începe libertatea interioară, care nu depinde de nicio o condiţie sau persoană din exterior. Iubire (faţă de tine) plus sinceritate egal libertate.
Cu iubire faţă de TOT,
Psiholog Lavinia Gîtlan
Gamma Clinic Psychology by Gamma Institute
