Dincolo de diagnostic și de întrebarea „De ce mie?”, există un proces de adaptare în care sensul nu este impus și nici grăbit, ci se construiește treptat, în ritm propriu.

Există momente în care nu mai poți spune exact când a început stresul. Nu l-ai invitat, nu l-ai observat intrând, dar, într-o zi, îți dai seama că este peste tot. În corpul tău. În mersul tău. În felul în care stai. În respirație. În felul în care simți lumea.

Sigur te întrebi cum te-ar putea ajuta mișcarea și exprimarea corporală în relația cu adolescentul tău. Mai ales când voi… nu prea vorbiți. Sau când vorbiți, e supărat. Sau pare că trăiește într-o lume paralelă, unde tu nu mai ai acces. Da. Sunt întrebări reale. Ni le-am pus și noi. Pentru că, de multe ori, relația părinte–adolescent nu se blochează din lipsă de iubire, ci din tensiune acumulată, emoții neexprimate și mult prea multă încărcătură purtată în corp. Iar acolo u