Relația de cuplu este ca un dans în doi. Dacă este să asociez acest dans cu un ritm pasional, aș alege tangoul. Acest tango conține mișcări ale apropierii și ale distanțării, ale siguranței și ale ezitărilor, ale conducerii și ale încrederii. Însă, dincolo de aceste mișcări, există o coregrafie mai intimă, care ia forma pașilor atașamentului și ai nevoilor emoționale.

Felul în care am învățat să căutăm siguranța, să cerem iubire sau, de ce nu, să ne protejăm atunci când ne simțim nesiguri modelează acest dans, îi dă sens și conținut. În relația de cuplu, acordurile atașamentului se reactivează, iar nevoile noastre fundamentale: de a fi văzuți, auziți, aleși, validați  ies la suprafață.

Dar ce se întâmplă atunci când pașii noștri nu susțin ritmul tangoului? Ne gândim la nevoile pe care le avem în acel moment, nevoi pe care poate nu le-am exprimat sau nu am știut să le verbalizăm,…