Ce înseamnă cu adevărat intimitatea?

În general, intimitatea se referă la o legătură profundă și reciprocă, ceva de care ne putem bucura cu alți oameni, animale, natură și chiar cu Dumnezeu. În contextul relațiilor romantice, intimitatea este, de asemenea, erotizată. Pentru mine, cuvântul se referă atât la o goliciune tangibilă, cât și metaforică. Este locul în care vulnerabilitatea emoțională și dorința sexuală se ciocnesc și este un lucru pe care îl co-creăm; nu-l putem deține doar pentru noi înșine.

 

De asemenea, este paradoxal, deoarece intimitatea sexuală poate spori intimitatea emoțională, dar fără intimitate emoțională, conexiunea sexuală își va atinge limitele. Când eram la 20 de ani, încă învățam despre toate și ideile mele erau amestecate si incurcate. M-am gândit că a face mult sex poate aduce mai rapid intimitatea emoțională; ca și cum goliciunea fizică ar fi cea mai bună modalitate (în legături romantice) de a-și dezvolta încrederea.

 

Cred că am văzut într-adevăr intimitatea ca un fel de înnodare fizică și emoțională care, atunci când a fost făcută suficient de strâns, nu ar putea fi niciodată dezlegată. Am sperat, sau am presupus că, dacă suntem suficient de intimi, aș putea să mă asigur că voi fi protejată de singurătate, dezamăgire și aproape orice fel de pierdere romantică. Eram îngrozită de despărțiri, destul de convinsă că nu aș putea supraviețui. Și așa m-am grăbit, m-am repezit și iar m-am repezit. Cu greu m-am oprit să respir și să privesc. Rar m-am întrebat: sunt de fapt pregătit să ma conectez in acest fel? Și este pregatită pentru conectare și cealaltă persoană?

 

Cei 30 de ani ai mei au fost un deceniu de învățare. M-am aruncat către alții și apoi m-am retras la fel de repede. Am fost excesiv de prudentă în unele moduri și excesiv de nechibzuită în altele. Am învățat că a fi intim implică atât vorbirea, cât și ascultarea. Trebuie să fim capabili să mergem mai departe cu cineva, dar să fim dispuși să avem si răbdare și să stăm pe loc.

 

La aproape patruzeci de ani, sunt mai puțin temătoare, mai sigură de sine decât eram la douăzeci. Am evoluat prin diferite relații, multă psihoterapie și multă lectură. Acum mă gândesc ca a deveni intim cu cineva e prin îndepărtarea treptată a straturilor exterioare ale sale (acele părti autoprotective, construite social), în același timp observând dezvaluirea celuilalt. Din nou, acesta este un proces co-creat; trebuie să observăm la fel de mult cât acționăm; trebuie să stăm liniștiți la fel de mult cât si vorbim. Când este făcut în mod conștient și mindfully, dezvoltarea sentimentului de intimitate este un privilegiu și o onoare.

 

Cu toate acestea, nu e proces liniar sau simplu: straturile care au fost decojite brusc pot fi, de asemenea, re-acoperite, la fel de brusc. Putem cădea în și din intimitate, la fel cum putem cădea în și din dragoste. Când ne arătăm cu adevarat altuia în acest moment, nu suntem doar curajoși acum - azi -, ci și riscăm respingerea și pierderea în momentul următor - mâine. Este fragilă, dar poate fi de vindecare. E un proces plin de responsabilitate. Ca atare, ar trebui să fim precauți cu cine alegem să co-creăm o asemenea intimitate pentru a evita distrugerea inutilă. Este mai greu să ne întoarcem și să ingrijim inimile, decât să mergem înainte și să le oferim altora.

 

Nu cred că la vârstă de douăzeci de ani aș fi înțeles vreodată acest lucru, dar, dezvoltarea apropierii fizice și emoționale profunde cu cineva, ține atât de respectarea autonomiei sale, cât despre împlinirea sa. Acest lucru este mai adevărat la începutul unei relații, pentru că toți avem niveluri diferite de disponibilitate emoțională și ne deplasăm la „viteze ale iubirii” diferite în funcție de natura, moștenirea, istoria noastră.

 

La fel ca separarea și conexiunea, intimitatea și spațiul sunt mai puțin opuse și mai mult egale. Fiecare îl definește pe celălalt partener și acționează ca o contrabalanță. Dacă nu ne permitem nouă acel spațiu fizic, mental și emoțional necesar pentru dezvoltarea și menținerea autonomiei, atunci cum ne putem arăta cu adevărat altuia? Intimitatea are nevoie să se creeze, să crească și să încânte, și nu va suporta nici o cerință sau decădere.

 

Am învățat asta și am învățat-o bine, cu prețul a cel puțin unei relații. Știu acum că, având grijă și ascultând de mine (nevoia mea de spațiu intim și de conectare), deschid calea către intimitate cu altcineva. La urma urmei, este dificil să mă angajez în orice fel de conectare care mă împlinește, e semnificativă sau erotică dacă nu sunt sigur de propria mea graniță, unde se termină și începe altul. A avea și a oferi suficient spațiu înseamnă că sunt un Eu mai distinctiv, cu care altul poate fi intim. În caz contrar, suntem încurcați sau detașați. Apropierea pe care o creăm împreună poate să se prăbușească în co-dependență sau să o ardă complet, la fel ca apa la soare.

(Articol preluat, tradus și adaptat din: Lucy Fry - ”Intimacy and Space”, The Gottman Institute - https://www.gottman.com/blog/intimacy-and-space/) 

 

Cu drag,

Simona Bordeanu

Psihoterapeut în formare

Voluntar Gamma Health Project

 

Bibliografie: https://www.gottman.com/blog/intimacy-and-space/

 

Completează formularul aici sau sună-ne la 0741 093 131 pentru a intra în legătură cu unul dintre voluntarii Gamma Health Project!

 

 

Share on Facebook
Share on Twitter
Please reload

Featured Posts

Oricât de buni am fi fiecare, tot mai buni suntem împreună

May 1, 2020

1/9
Please reload

Recent Posts

July 28, 2020

Please reload

Archive
Please reload

Search By Tags