Triunghiul dragostei

 

 

Teoria triunghiulară a dragostei este o teorie dezvoltată de Robert J.Sternberg, psiholog american și profesor de Psihologie, membru al Departamentului de Psihologie de la Universitatea Yale. Potrivit acestei teorii, în contextul relațiilor interpersonale, cele trei componente ale dragostei sunt: intimitate, pasiune și decizie / angajament.

 

 

Intimitatea se referă la sentimentele de apropiere, conectare și legătură din relație. Această componentă a triunghiului dragostei – intimitatea - presupune dorința de a contribui la bunăstarea persoanei iubite, stimă deosebită pentru persoana iubită, înțelegere reciprocă, comunicare, primirea de suport emoțional de la persoana iubită, acordarea de suport emoțional persoanei iubite, aprecierea persoanei iubite. Intimitatea rezultă dintr-o puternică, frecventă și diversă interacțiune între oameni.

 

Pasiunea este „în mare măsură expresia dorințelor și a nevoilor – precum cele de autostimă, creștere, afiliere, dominanță, supunere și împlinire sexuală”. Aceste nevoi variază în funcție de persoane, situații și tipurile de relații de dragoste.

 

Decizia / angajamentul reprezintă cea de-a treia componentă a triunghiului dragostei privită sub două aspecte: pe termen scurt – decizia de a iubi pe cineva, iar pe termen lung – angajamentul de a menține această iubire/ relație. Cele două aspecte ale componentei decizie/angajament nu apar în mod necesar împreună. Decizia de a iubi nu implică în mod necesar un angajament pentru acea dragoste. „Dragostea și angajamentul se suprapun, dar o poți avea pe una fără cealaltă.”

 

Importanța celor trei componente variază în funcție de durata relației, dacă este o relație pe termen scurt sau dacă este o relație pe termen lung. Cele trei componente ale triunghiului dragostei generează șapte tipuri diferite de iubire: simpatie (exclusiv intimitate), dragostea oarbă (exclusiv pasiune), dragostea pustie (exclusiv angajament), dragostea romantică (intimitate plus pasiune), dragoste camaraderească (intimitate plus angajament), dragostea iluzorie (pasiune plus angajament), dragostea desăvârșită (intimitate plus pasiune plus angajament).

 

Dragostea este un construct social care reflectă un anumit timp și un anumit loc, constructul social referindu-se la ideea că nu există nicio realitate care să fie trăită simultan de toți oamenii, astfel că societățile și culturile diferite au propriile și unicele lor înțelegeri și viziuni asupra lumii, fiind folositoare oamenilor care interacționează în cadrul acelei societăți.

 

“Relațiile sunt construcții care se derăpănează în timp dacă nu sunt întreținute și chiar consolidate. O relație nu își poate purta singură de grijă, așa cum nicio clădire nu poate.”

Noi suntem responsabili pentru poveștile noastre de dragoste. Suntem responsabili pentru înțelegerea, construirea și reconstruirea relațiilor, făcând din relațiile noastre cele mai bune relații posibile.

„Dragostea cere credință, suferință și sacrificiu, dar bucuriile ei sfidează atât timpul, cât și moartea.”

 

Cu iubire și recunoștință,

Liliana Tudose

Psihoterapeut în supervizare

Voluntar Gamma Health Project

 

Completează formularul aici sau sună-ne la 0741 093 131 pentru a intra în legătură cu unul dintre voluntarii Gamma Health Project!

 

 

Bibliografie: „Săgeata lui Cupidon – Cursul dragostei în timp”, Robert Sternberg, Editura Trei, 2010;

Note: "Săgeata lui Cupidon. Cursul dragostei în timp", de Robert J. Sternberg, este o carte despre iubire de-a lungul timpului - timpul istoric, timpul vieții și timpul iubirii - și are la bază teoria triunghiulară a iubirii, care permite înțelegerea numeroaselor aspecte ale iubirii din relațiile apropiate.

Share on Facebook
Share on Twitter
Please reload

Featured Posts

Oricât de buni am fi fiecare, tot mai buni suntem împreună

May 1, 2020

1/9
Please reload

Recent Posts

July 28, 2020

Please reload

Archive
Please reload

Search By Tags