October 9, 2019

January 14, 2019

Please reload

Recent Posts

Poveste terapeutică: Cu sufletul la reparat

June 25, 2018

1/8
Please reload

Featured Posts

To be or not to be … ADHD

November 13, 2019

Zilele acestea imi aminteam de copiii care mi-au fost “adusi” in terapie de catre parinti si care ar putea fi etichetati ca avand ADHD. Un portret-robot al micului client este usor de facut: baietel prescolar sau scolar in clasele mici, cu probleme de concentrare in timpul activitatilor de la gradinita sau de la scoala, cu un nivel de energie ridicat si dificultatea de a sta intr-un loc un timp mai indelungat. De obicei este primul nascut al familiei, cu un fratior sau o surioara care a aparut pe lume destul de recent. Insa aspectele comune se opresc cam aici, in spate fiind o poveste de viata unica, o familie cu o dinamica specifica si cauze diferite ale manifestarii copilului. Aceeasi problema, cauze diferite, uneori aflate chiar la poluri opuse.

 

Dat fiind varsta mica a copilului, un rol major in ecuatie il joaca mediul familial si dinamica dintre membrii familiei, in special dintre parinti si copii, dar si relatia de cuplu a parintilor. “Copilul este simptomul familiei”, arareori poti spune ca el are probleme personale. Chiar daca problema pare ca se manifesta cu precadere la scoala, daca vrem sa intelegem ce se intampla e necesar sa ne orientam atentia spre familia in sanul careia isi petrece cea mai mare parte din timp si unde s-a format, unde exista legaturile afective cele mai stranse care il pot influenta in cea mai mare masura pe copil. Alternand sedintele de psihoterapie individuala in care am lucrat cu copilul cu sedinte de familie si mai ales cu sedinte in care am lucrat doar cu parintii pe crearea unui stil parental comun, rezultatele au aparut mult mai repede. Schimbarea vine in primul rand de la parinti.

 

Astfel putem descoperi o familie cu parinti tineri, cu gandire moderna, care doresc sa-si creasca copiii in mod diferit de felul in care au fost crescuti ei, adica intr-un mediu sever, cu multe interdictii, amenintari si pedepse. Totusi, parintii pot cadea in cealalta extrema de a fi mult prea permisivi cu copilul, de a incerca sa-i indeplineasca toate nevoile materiale si de afectiune, riscand sa creasca un copil rasfatat, care invata ca totul i se cuvine. Astfel parintii isi indeplinesc functia de hranire si protectie a copilului, dar prea putin functia educativa, care presupune a trasa limite si reguli, care il invata pe copil autocontrolul si cum sa faca fata micilor frustrari, cum sa treaca peste momentele in care nu obtine ceea ce vrea, abilitati care ii vor fi foarte utile cand se va integra in colectivitate in scoala, precum si in viata de adult. In cazul in care acasa regulile lipsesc cu desavarsire si copilul are voie sa faca tot ce vrea, cu greu se va adapta la cerintele cu care se va intalni la gradinita si la scoala si este riscul de a fi considerat un “copil-problema”.

 

In alte cazuri reactiile copilului se pot datora dificultatii de a integra experienta noua de a i se naste un frate sau o sora, care va solicita mare parte din grija si atentia parintilor, in special a mamei. Astfel, problemele pe care le va crea copilul au rolul de a atrage atentia mamei, pentru a se asigura ca este in continuare iubit.

 

Agitatia copilului si lipsa lui de concentrare pot reflecta starea lui emotionala atunci cand traieste intr-un mediu familial in care exista conflicte, certuri, uneori chiar si violente, consum de alcool, sau atunci cand unul dintre parinti trece printr-o boala grava, pe care copilul nu o intelege si care ii activeaza frica de a-si pierde parintele. Sau poate fi vorba despre un comportament invatat prin imitatie atunci cand unul dintre parinti este agitat, mereu in priza, impartindu-se intre multe responsabilitati.

 

Acestea sunt numai cateva dintre povestile de viata care se pot ascunde in spatele unei etichete – “ADHD” – aparuta poate si din motive comerciale si pentru a sprijini industria farmaceutica care are nevoie de diagnostice. Pentru a reusi sa ajut copilul si familia a fost esential sa dau eticheta deoparte si sa vad oamenii, cu trairile, nevoile si dorintele lor si sa ii sprijin in a gasi echilibrul familial de care au nevoie.

 

Cu drag,

Livia Catalina Baetica

psihoterapeut autonom sistemic de familie si cuplu

Share on Facebook
Share on Twitter
Please reload

Follow Us